Elena Paximade Farago rămâne în istorie un exemplu de sacrificiu și dăruire. S-a născut la Bârlad, în data de 29 martie 1878. La 12 ani, în 1890, rămâne orfană de mamă, fiind nevoită să abandoneze școala pentru a se ocupa de educația fraților mai mici. În 1895, familia rămâne și fără tată, fapt ce o determină să plece la București, unde a fost sprijinită de fratele său mai mare. Aici, pentru a-și întreține frații, s-a angajat ca guvernantă la familia Caragiale. În casa marelui dramaturg, ea a descoperit literatura, teatrul. Spirit autodidact, ea și-a însușit tot ce era mai bun din cultura românească și universală. Dramaturgul a mijlocit întâlnirea dintre ea și economistul socialist Francisc Farago, care i-a devenit soț.
În 1898, debutează sub pseudonim, scriind un reportaj, pentru ca apoi, în 1902, în România Muncitoare să îi apară prima poezie.
Elena Farago a scris multe poezii pentru copii: Gândăcelul, Motanul pedepsit, Cățelușul șchiop au fost prezente în programa claselor primare. Mesajul acestora era că natura, ființele vii trebuie ocrotite, apărate, iubite.
Nicolae Iorga este cel care a sfătuit-o pe Elena Farago să debuteze în 1906. Dezvoltarea Craiovei o atrage să vină în acest oraș, mai ales că din 1905, soțul ei a fost numit director al Băncii Populare din Craiova. Sensibilă la suferințe, Elena Farago a susținut răscoala țărănească fiind arestată și eliberată ulterior, după ce Nicolae Iorga a intervenit personal pe lângă autorități. Elena Farago a adoptat un băiat Mihnea, apoi, în 1913 a devenit ea însăși mamă, născând-o pe Cocuța.
A reușit să obțină unul dintre premiile Academiei Române, ”Adamachi”, pentru creațiile sale literare. Cel mai cunoscut este volumul ”Din traista lui Moș Crăciun”.
În 1921, scriitoarea Elena Farago a devenit directorul ”Fundației Alexandru și Aristia Aman”, azi Biblioteca Județeană ”Alexandru și Aristia Aman”, Dolj. A condus această instituție timp de 30 de ani, implicându-se direct în organizarea, modernizarea bibliotecii Fundației, în dotarea cu noi cărți, reviste, instruirea personalului, întocmirea fișelor speciale, cataloagelor.
În 1922, a fondat alături de alți oameni de cultură revista ”Năzuința”, Simion Mehedinți, camil Petrescu fiind unii dintre colaboratorii permanenți.
Elena Farago a muncit enorm, până la epuizare. S-a îmbolnăvit grav, după 1951, trăind ultimii trei ani în casa ei din Craiova, azi integrată Bibliotecii Județene ”Alexandru și Aristia Aman”, unde a decedat la 4 ianuarie 1954.
