vineri, noiembrie 26, 2021
AcasăActualPetrică Mîțu Stoian a plecat dintre noi

Petrică Mîțu Stoian a plecat dintre noi

Petrică Mîțu Stoian, unul din marii cântăreți populari ai Olteniei a decedat azi, la  secția ATI a Spitalului Județean din Reșița. Vestea a căzut ca un trăznet peste toți iubitorii folclorului oltenesc. Oltenia a primit azi o lovitură cruntă. Unul dintre marii săi artiști a plecat în veșnicie.

Cine nu a fredonat vreodată „Mi-a lăsat moșu cănuța?” Care oltean n-a ciocnit o ulcică de vin când cânta el „Coace, Doamne prunele?” Cine nu a auzit de „Danțul lui Petrică?” Sau cine nu a auzit de Aristică și de cearta pe cazanul de țuică? Cine nu a ascultat măcar o dată, o singură dată duetul format cu alt imens cântăreț oltean Constantin Enceanu? Avea și melodii care transmiteau mesajul unui veritabil testament artistic al omului care a făcut bine în viața lui.

Petrică Mîțu Stoian s-a născut la 18 septembrie 1960, la Izverna, Mehedinți. Cântecele sale au dus Oltenia peste tot în lume. A debutat la Tezaur Folcloric, fiind unul din talentele imense descoperite de regretata Marioara Murărescu.

Din anul 1995, artistul a activat la Ansamblul Profesionist „Doina Gorjului” din Târgu-Jiu.

Melodiile artistului mergeau direct la sufletul omului. Melodiile lui de voie bună erau cântate la orice petrecere.

Petrică Mîțu Stoian lasă un gol imens

Marele artist avea un fel deosebit de a fi, de a cânta. Era apreciat de tot publicul iubitor de folclor, chiar în afara Olteniei.

Dispariția sa prematură lasă un imens gol în folclorul românesc. Artistul avea o voce unică, o prezență scenică aparte.

Colegii săi de scenă din întreaga țară sunt în stare de șoc. Curg fără încetare mesajele de adio.

Îmi vin în minte versurile poetului Octavian Goga din poezia „La groapa lui Laie”:

„Unde norii-şi ţin popasul
În lăcaş de mărgărint,
Şede Domnul cu Sânpetru
La o masă de argint.

Tu să-ţi pleci uşor genunchii
Şi uşor să-ţi pleci grumazul,
Şi pe umerii vioarei
Să-ţi apeşi domol obrazul.

Şi să cânţi un cântec, Laie,
Cum se cântă-n sat la noi,
Când se tânguie ciobanul
După turma lui de oi.

Povesti-va atunci struna
Înălţimilor albastre
Vremea lungă câtă jale
Scris-a-n sufletele noastre.

………………………..

Blând zâmbire-ar Milostivul…
Iar din geana lui de-argint
Lacrimi-ar cădea-n adâncul
Norilor de mărgărint.

Ni s-ar stinge-atunci necazul
Ce de mult ne petrecea:
Între stelele de pază
Am avea şi noi o stea.”

Dumnezeu să îl ierte!

RELATED ARTICLES

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

- Advertisment -

Farmacia online Dr.Max

Crama Zoresti - Dealu Mare

Cele mai citite

comentarii recente