marți, octombrie 4, 2022
AcasăCulturaEroii necunoscuți ai Olteniei

Eroii necunoscuți ai Olteniei

Oltenii au fost cunoscuți pentru eroismul lor în multe războaie, mai mici sau mai mari. Chiar dacă istoria abia le-a consemnat numele, dacă se poartă discuții dacă au fost unul sau altul, legenda a rămas.

M-am oprit azi la câteva personaje, unele relativ puțin cunoscute. Precizez că multe din informații sunt din memoria colectivă, aparțin unor rude, deci au un grad de subiectivitate.

La 13 septembrie 1848, căpitanul Pavel Zăgănescu, în acel moment comandant al unei companii de pompieri a primit sarcina de a merge pe Dealul Arsenalului (azi zona cuprinsă între Hotel JW Marriot-Ministerul Apărării-Palatul Parlamentului) să întărească paza unității care controla depozitul de pulberărie și muniții de acolo. Pe drum, ei întâlnesc trupele otomane, care veneau dinspre Giurgiu, apropiindu-se de Dealul Arsenalului prin actuala zonă Panduri, care comunica și cu actuala Calea Rahovei (atunci Podul Calicilor, Podul de Pământ sau Calea Craiovei). Căpitanul Zăgănescu s-a oprit dar a refuzat ordinul comandantului otoman dat pe un ton răutăcios. Mai mult decât atât, un sergent oltean, Dincă Bălșeanu, din Caracal, aflat lângă Zăgănescu, supărat că un turc l-a împins în umăr, a tras două pistoale de la brâu, ucigându-l pe adjuntul comandantului otoman și omorând calul comandantului otiman cu ambele focuri trase.

Aceasta este legenda cu momentul Dealu Spirii în care se consemnează prima luptă armată din România Modernă după Regulamentul Organic și ultima luptă cu otomanii pe teritoriul nostru național.

Suntem în 1919. Deja soldații olteni intraseră în 1918, primii în Alba Iulia, iar locotenentul pe atunci Titus Gârbea, gorjean prin adopție, fusese trimis cu documente secrete la Conferința de la Paris.

În 1919, la 4 august, Gheorghe Mărdărescu, general și Gheorghe Rusescu, colonel sunt creditați drept ofițerii care au ordonat și respectiv au intrat în Budapesta.

Cum s-a ajuns la opinca de pe Parlamentul de la Budapesta? Soldații români, mai ales oltenii erau instruiți bine dar ei nu se împăcau prea bine cu ordinele venite de sus când nu plecau la luptă.

Regele Ferdinand, deși rege al României era neamț, iar Împăratul Carol de Habsburg îi era rudă. Carol de Habsburg nu îi cauzase prejudicii când România capitulase în mai 1918, de aceea nici Ferdinand nu dăduse voie ca drapelul României să fluture pe clădirea Parlamentului din Budapesta. O spune un alt oltean prin adopție, din Vâlcea, I G Duca, în memoriile sale: „Aș fi vrut să văd tricolorul fâlfâind pe castelul de la Buda, dar nu am putut, întâi fiindcă Regele Ferdinand s-a opus ca pe palatul Împăratului Carol care se purtase cavalerește cu el în ianuarie 1918 să fie înălțat drapelul românesc și, al doilea, fiindcă Brătianu a interzis formal tuturor colegilor săi să meargă la Budapesta cît timp au stat acolo trupele noastre. Și unul, și altul au avut dreptate, înfrângerea ungurilor era destul de deplină și dureroasă ca să o accentuăm prin inutile acte de umilință și de învingătoare trufie”.

Totuși, trupa era oarecum nemulțumită fiindcă acum războiul nu mai era contra Habsburgilor ci contra comuniștilor unguri. Steagul maghiar flutura pe Parlament, iar românii nu puteau să-l pună pe al lor, cum învățaseră la instrucție că se face la cucerirea unuii oraș. Cum făcuse maiorul Șonțu la 1877… Ori, cine cunoaște mai bine trupa decât un caporal sau un sergent? Caporalii (căprarii) și sergenții erau cei care îi luau în primire pe recruți și îi instruiau până când aceștia puteau fi apți de luptă. Era o tradiție ca mereu căprarii să fie aleși dintre olteni. Cei mai buni dintre ei ajungeau sergenți gradul cel mai mare pe care îl putea obține un soldat. Despre sergentul Iordan se știe că era din Craiova și că la un moment dat, păzea intrarea în Parlament. Era comandantul unei grupe de vânători. Atunci, sergentul craiovean a chemat la el un caporal, pe Constantin Bivolaru, originar din Drăgotești-Mehedinți (până la regionalizare când a intrat în componența raioanelor din vechiul Gorj, apoi din 1968 în județul Gorj). Constantin Bivolaru a participat la toate luptele Primului Război Mondial. A fost în unitate cu Ecaterina Teodoroiu, care îl întrecea ca vârstă cu doi ani. A fost inclusiv la Mărășești.

Opinca lui Constantin Bivolaru, căprarul gorjean a ajus pusă de sergentul doljean Iordan pe Parlament, lângă steagul maghiar ca trupa să vadă cine controlează orașul. Așadar, a fost executat ordinul de a nu se pune steagul românesc, a fost păzit cel maghiar cu opinca lângă el. Așadar, opinca a fost simbolul victoriei care i-a bucurat pe români, „de la vlădică, până la opincă”, așa cum se spune.

Un alt erou, al rezistenței antigermane în Primul Război Mondial a fost sublocotenentul rezervist gorjean Victor Popescu. El a rezistat în perioada 1916-1918 în Munții Gorjului și Mehedințiului, hărțuind trupele germane de ocupație și menținând moralul civililor. Ne amintim povestea lui din filmul Bătălia din umbră, în care rolul învățătorului Victor Popescu, eroul sublocotenent în rezervă a fost jucat de actorul Dan Condurache. Victor Popescu a fost avansat căpitan la finalul războiului, el reușind să treacă în Moldova, la trupele românești unde a raportat situația din spatele liniilor inamice.

poate te intereseaza si:

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

- Advertisment -

Farmacia online Dr.Max

Crama Zoresti - Dealu Mare
Super Oferte la ANVELOPE pe Vadrexim.ro !

Cele mai citite

comentarii recente