joi, decembrie 1, 2022
AcasăStiri Locale21 decembrie 1989: Cine voia ca oltenii să se învrăjbească cu bănățenii?

21 decembrie 1989: Cine voia ca oltenii să se învrăjbească cu bănățenii?

21 decembrie 1989. Timișoara revoluționară respingea încercările lui Constantin Dăscălescu, ultimul premier comunist al României de a sta la tratative. Timișoara se proclamase primul oraș liber de comunism.

Totuși, Constantin Dăscălescu nu juca corect. În noaptea precedentă, uzinele din Oltenia erau în fierbere. Vorbim de marile fabrici construite din ordinul lui Nicolae Ceaușescu în Vâlcea, Olt, Gorj, Dolj.

Muncitorii erau incluși în celebrele formațiuni numite Gărzile Patriotice. Periodic, bărbații și femeile făceau trageri cu armament în poligon, în orașe și chiar în sate. Tragerile s-au înmulțit perioada 1988-1989.

În acea noapte, muncitorii mai în vârstă au fost consemnați să vină la schimbul III, la ora 17.30 în loc de ora 23, cum era normal. Trebuiau să îi înlocuiască pe cei care erau atunci în schimbul doi. Cei din schimbul III, ieșiți în acea dimineață, abia dacă putuseră să închidă un ochi. Era noaptea de miercuri spre joi. Luni era Crăciunul și mai toți muncitorii din Oltenia sperau să ajungă în localitățile de domiciliu sau la părinți pentru a tăia porcii.

Muncitorii mai tineri au primit echipamente de gărzi patriotice, bâte de lemn, cam de 25 cm lungime. CI-iștii din fabrici, secretarii de partid le-au comunicat: ungurii atacau Timișoara, iar oltenii trebuiau să îi apere pe bănățeni.

În comunism, oltenii făceau Armata în Ardeal, Banat, Muntenia, în cel mai fericit caz,  mai rar în Moldova sau Dobrogea. Iedentismul maghiar era o realitate, care va exploda în martie 1990, dar la Timișoara în 1989, nu putea fi vorba de așa ceva. Evident, nici serviciile iugoslave nu stătuseră cu mâinile în sân, dar pe străzi nu muriseră agenți ai puterilor străine ci timișoreni, români, cetățeni români sub gloanțele trase de Armată, Miliție, Securitate.

Șefii de gări din Orșova, Caransebeș și alte gări de pe traseu își aminteau de acele trenuri cu muncitori olteni. Nu le-au spus adevărul despre ce fusese la Timișoara, fiindcă se temeau, ziceau ei, să nu fie bătuți. Evident, nu aveau dreptate, mulți muncitori din Oltenia știau ce fusese la Timișoara. Europa Liberă se asculta seara, în toată Oltenia. Se aflase că se trage, se spunea clar că zilele lui Ceaușescu sunt numărate. Se știa că peste tot, liderii comuniști căzuseră. Așadar, muncitorii din Oltenia nu erau așa îndoctrinați și proști pe cât voiau ceferiștii de dincolo de Turnu Severin să îi eticheteze.

Oltenii au văzut că tot ce știau de la Europa Liberă, se confirma în Gara Timișoara. Așteptați cu apă minerală, iaurt, pâine caldă, oltenii au fraternizat cu revoluționarii.

În acea zi, la București, Nicolae Ceaușescu a cpnvocat muncitorimea bucureșteană la un miting. Avea să fie ultimul, fiindcă lumea știa că situația nu mai era cea din 1968. URSS nu se mai implicase în Europa de Est direct. Regimurile se schimbaseră. Mitingul s-a întors contra lui Ceaușescu. Oamenii săi de încredere au ajuns să sudeze apoi porțile la marile întreprinderi ca muncitorii să nu se alăture celor din Piața Palatului.

Când s-a luat decizia de a reveni acasă, la București, începuse revolta generală.Oltenii au decis să protesteze și ei. Unii au rămas la Timișoara, alții, direct din gări, au plecat spre fabrici, deciși să iasă în stradă.

În decembrie 1989, cineva a încercat să provoace conflicte, culmea între olteni și bănățeni. Să iasă un fel de război civil. Clar cine i-a trimis în Banat, nu avea de gând să reprime demonstrațiile de la Timișoara și nici Revoluția. Nu reușiseră tancurile, TAB urile, pistoalele mitralieră, nu reușeau nici bâtele, în fapt niște cozi de târnăcop date oltenilor de responsabilii din fabrici.

Numai că inițiatorii acestei inepții nu știau câți olteni trăiau în Banat. Unii din Armată, alții plecați la muncă, după Armată. În 1988-1989, în Timișoara erau multe combinate, uzine, fabrici. Ultima era uzina care începuse să producă Dacia 500, Lăstunul, sau micul automobil minune românesc, care a fost o mare dezamăgire.

Pe 22 decembrie 1989, Oltenia urma și ea să înceapă Revoluția. Muncitorii olteni, din agenți de reprimare proiectați, au devenit agenți ai Revoluției. Diversiunea învrăjbirii fraților contra frați nu a ținut. Istoria o luase pe alt drum.

poate te intereseaza si:

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

- Advertisment -

Farmacia online Dr.Max

Crama Zoresti - Dealu Mare
Super Oferte la ANVELOPE pe Vadrexim.ro !

Ultimele stiri

comentarii recente