Parlamentul European, la început de nou mandat

01/07/2014 2:46 pm0 comments

parlamentul_europeanCei 751 de eurodeputaţi, aleşi prin votul cetăţenilor europeni, în urma alegerilor din 22-25 mai, s-au reunit la Strasbourg pentru sesiunea plenară constitutivă a Parlamentului European. În cursul zilei de marţi are loc alegerea preşedintelui legislativului european şi a celor 14 vicepreşedinţi. Candidaţii la preşedinţia PE pot fi propuşi fie de către un grup politic sau de cel puţin 40 de deputaţi europeni, iar procedura de alegere este cea prin vot secret.
Săptămâna trecută, popularii şi social-democraţii europeni au convenit din nou să-şi împartă preşedinţia Parlamentului European, astfel că în primii doi ani şi jumătate acest post va fi deţinut de un reprezentant al grupului social-democrat, iar a doua parte a mandatului, ce va începe în ianuarie 2017, va reveni PPE. Candidatul social-democraţilor pentru acest post este Martin Schulz, preşedinte în exerciţiu al PE. El este sprijinit de Partidul Social-Democrat german, dar şi de cancelarul creştin-democrat Angela Merkel. Contracandidaţii lui Schulz la preşedinţia PE sunt conservatorul britanic Sajjad Karim, spaniolul Pablo Iglesias, membru al grupului GUE, şi ecologista austriacă Ulrike Lunacek.
Martin Schulz a fost ales la 18 iunie preşedintele grupului europarlamentar al socialiştilor şi democraţilor (S&D), un post pe care l-a mai ocupat şi în legislatura care se încheie, înainte de a deveni preşedintele legislativului european. Grupul PPE este condus de germanul Manfred Weber, care l-a înlocuit pe francezul Joseph Daul.
După ce preşedintele PE va fi ales, deputaţii europeni vor vota pentru alegerea celor 14 vicepreşedinţi şi cinci chestori. Grupul S&D a desemnat-o pe eurodeputata Corina Creţu (PSD) candidată pentru funcţia de vicepreşedinte al Parlamentului European, în timp ce Adina Vălean (PNL) a fost desemnată de grupul Partidului Popular European (PPE) candidată pentru funcţia de vicepreşedinte al legislativului european.
Numărul de mandate repartizat pe ţări, în funcţie de mărimea acestora, va fi următoarea: Austria – 18 membri PE la 8,3 milioane locuitori, Belgia – 21 membri PE la 10,7 milioane locuitori, Bulgaria – 17 membri la 7,6 milioane locuitori, Cipru – 6 membri la 0,8 milioane locuitori, Croaţia – 11 membri la 4,5 milioane locuitori, Danemarca – 13 membri la 5,5 milioane locuitori, Estonia – 6 membri la 1,3 milioane locuitori, Finlanda – 13 membri la 5,3 milioane locuitori, Franţa – 74 de membri la 64,3 milioane locuitori, Germania – 96 membri la 82 milioane locuitori, Grecia – 21 membri la 11,2 milioane locuitori, Irlanda – 11 membri la 4,5 milioane locuitori, Italia – 73 de membri la 60 milioane locuitori, Letonia – 8 membri la 2,3 milioane locuitori,
Lituania – 11 membri la 3,3 milioane locuitori, Luxemburg – 6 membri la 0,5 milioane locuitori, Malta – 6 membri la 0,4 milioane locuitori, Polonia – 51 membri la 38,1 milioane locuitori, Portugalia – 21 membri la 10,6 milioane locuitori, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord – 73 de membri la 61,7 milioane locuitori, Republica Cehă – 21 membri la 10,5 milioane locuitori, România – 32 de membri la 21,5 milioane locuitori, Slovacia – 13 membri la 5,4 milioane locuitori, Slovenia – 8 membri la 2 milioane locuitori, Spania – 54 membri la 45,8 milioane locuitori, Suedia – 20 membri la 9,2 milioane locuitori, Ungaria – 21 membri la 10 milioane locuitori,
Țările de Jos (Olanda) – 26 membri la 16,4 milioane locuitori. 
 
 Grupuri politice
 
Europarlamentarii nu îşi desfăşoară activitatea în forul legislativ în cadrul delegaţiilor naţionale, ci în grupuri politice, la care deputaţii aderă în debutul noii legislaturi. În mandatul trecut, la Parlament au existat şapte grupuri politice, care au reprezentat peste 100 de partide diferite din cele 28 de state membre: Partidul Popular European, Grupul Alianţei Progresiste a Socialiştilor si Democraţilor din Parlamentul European, Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa, Grupul Verzilor/Alianţa Liberă Europeană, Conservatorii şi Reformiştii Europeni, Grupul Confederal al Stângii Unite Europene/Stânga Verde Nordică şi Grupul Europa Libertăţii şi Democraţiei. Potrivit Regulamentului de procedură al PE, numărul minim de deputaţi necesar pentru a constitui un grup politic este de 25. Cel puţin o pătrime din state membre trebuie să fie reprezentate în cadrul grupului, respectiv 7 în acest moment. Un deputat poate aparţine unui singur grup politic. Unii deputaţi nu fac parte din niciun grup politic, ei fiind, în acest caz, deputaţi neafiliaţi.
 
Pentru a fi recunoscute, grupurile politice trebuie să îndeplinească anumite condiţii. Ele trebuie să fie formate până la sfârşitul lunii iunie, înainte de validarea noului Parlament, în şedinţa plenară de la Strasbourg, care va începe pe 1 iulie 2014.
Deputaţii se pot organiza în grupuri pe baza afinităţilor politice. În mod normal, nu este necesar ca Parlamentul să evalueze afinităţile politice ale membrilor unui grup. În cazul constituirii unui grup, deputaţii în cauză recunosc, prin definiţie, că au aceleaşi afinităţi politice. Numai în cazul în care deputaţii în cauză neagă că au aceleaşi afinităţi politice este necesar ca Parlamentul să aprecieze dacă grupul a fost constituit în conformitate cu regulamentul. Când este înfiinţat un grup politic, preşedintele PE trebuie să fie informat în legătură cu numele, compoziţia şi conducătorii acestuia. Fiecare grup se ocupă de propria organizare internă, numind un preşedinte sau mai mulţi şi un birou. Grupului i se oferă un secretariat. Declaraţia de constituire a unui grup politic se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
În cazul în care numărul de membri ai unui grup scade sub pragul necesar, Preşedintele, cu acordul Conferinţei preşedinţilor, poate permite grupului în cauză să continue să funcţioneze până la următoarea şedinţă constitutivă a Parlamentului, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: membrii grupului reprezintă în continuare cel puţin o cincime din statele membre; grupul există de cel puţin un an. Grupurile politice joacă în rol important în fixarea ordinii de zi a Parlamentului, în alegerea preşedintelui acestuia, a vicepreşedinţilor, a preşedinţilor comisiilor şi a raportorilor şi în alocarea timpului de vorbire în dezbateri. Înaintea fiecărui vot din cadrul şedinţelor plenare, grupurile politice examinează rapoartele elaborate de comisiile parlamentare şi depun amendamente. Grupul politic adoptă o poziţie în urma consultărilor din cadrul său. Niciunui membru nu i se poate impune o anumită variantă de vot. După constituirea unui grup, prima decizie este alegerea liderului de grup, ulterior urmând să fie aleşi vicepreşedinţii, precum şi liderii de delegaţie. Această  decizie este luată de fiecare delegaţie în parte.
Proiectul liderului Frontului naţional din Franţa, Marine Le Pen de a forma un grup politic nu pare să reuşească. Deşi are 38 de deputaţi, Marine Le Pen nu reuşeşte să îndeplinească şi a doua condiţie /numărul de ţări reprezentate – 7/ pentru a forma un grup. Liderul FN nu a reuşit să convingă o serie de deputaţi să adere la eventualul său grup – democraţii suedezi, care au decis să se alăture euroscepticilor britanici de la UKIP, bulgarul care reprezintă partidul VMRO, care părea iniţial să i se alăture şi a decis ulterior să opteze pentru grupul ECR, lituanienii de la Ordine şi Justiţie, care au trecut pentru moment la EFD, dar manifestă interes pentru Marine le Pen şi grupul său. Relaţiile de cooperare cu deputaţii din Europa de Est sunt dificile pentru liderul Frontului Naţional, din cauza poziţiei sale faţă de Rusia lui Vladimir Putin. În plus, recentele declaraţii ale preşedintelui de onoare al FN, Jean-Marie Le Pen, etichetate drept antisemite, nu par să o ajute, din contra.

Carmen DINU

Share and Enjoy:
  • Digg
  • Sphinn
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
Tags: sesiune plenara constitutiva, nou mandat, parlamentul european, strasbourg

Leave a Reply


Current month ye@r day *